România: Mihai Eminescu în lumina obiectelor clasate în Patrimoniul Cultural Naţional Mobil

Mihai Eminescu în lumina obiectelor clasate în Patrimoniul Cultural Naţional Mobil.

Institutul Naţional al Patrimoniului deţine în gestiune o serie de fişe de obiecte clasate în patrimoniul cultural naţional mobil referitoare la persoana şi opera poetului Mihai Eminescu. Pentru cultura noastră naţională, de mare valoare sunt obiectele clasate referitoare la opera sa. Nu este în intenţia noastră de a releva opera eminesciană – ea a fost deja făcută în lucrări de mare valoare în toată perioada secolului XX. Vom menţiona doar că opera sa este definitorie pentru spiritualitatea poporului român – de un pesimism vesel (o ţară tristă, plină de umor, pentru a-l parafraza doar pe Bacovia, fără a ai merge la alte exemple punctuale).

Fotografie – Spătaru, Gheorghe. Fotografie a casei de la Ipoteşti a familiei Eminovici

Dintre manuscrisele eminesciene aflate în colecţia Bibliotecii Academiei Române amintim pe cele care conţin poeziile „Călin”, „Dorinţa”, „Crăiasa din poveşti”, „Criticilor mei”, „Pe gânduri ziua”, „S-a stins viaţa”, „Scrisoarea a IV-a”, „Freamăt de codru”, „Povestea codrului”, „Despărţire”, „Povestea teiului”, „Revedere”, „Departe sunt de tine”, „Lacul”, „Peste vârfuri” apoi „Scrisoarea V”, „Nu mă înţelegi”, „Renunţare”, „Iubind în taină”, „Pe gânduri ziua”, „Făt-Frumos din tei”, „Scrisoarea I”, „Rugăciunea unui dac”, „Afară-i toamnă”, „Mai am un singur dor”, „Glossă”, „Atât de fragedă”, „Gemenii”, „Diana”, „Freamăt de codru”, „S-a dus amorul”, „Floare albastră”, „La steaua”, „Scrisoarea a III-a”, „Amorul unei marmure”, „Mortua est”, „Venere şi Madonă” şi multe altele ce se pot vedea răsfoind selecţia. Valoarea acestora din punct de vedere patrimonial este inestimabilă.

Manuscris – Eminescu, Mihai. [Versuri (Scrisoarea a II-a, Scrisoarea a III-a, Legenda Luceafărului, Codrul, Glossa), Însemnări istorice, Dicţionar de rime]

Alături de aceste manuscrise ale creaţiei poetice eminesciene, în selecţia noastră se pot vedea cele referitoare la proză: „Geniu pustiu”, „Avatarii faraonului Tla”, „La curtea cuconului Vasile Creangă”, „Părintele Ermolachie Chisăliţă”, „Archaeus”, „Cezara”, „Visul unei nopţi de iarnă”, traduceri din Immanuel Kant („Critica raţiunii pure”); lucrări ştiinţifice, de filozofie, matematică, istorie etc.

Pictură de şevalet – Băncilă, Octav. Eminescu şi Creangă

Alte obiecte ce fac referire la persoana marelui poet sunt cele aflate în colecţiile Muzeului Naţional de Artă a României, sau ale Centrului Naţional de Studii „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti. Este vorba de obiecte personale aparţinând poetului sau alte obiecte, creaţii ulterioare dispariţiei poetului şi care urmau să evidenţieze personalitatea acestuia (pictură, sculptură, schiţe de monument).

Revenind la opera lui Eminescu – dintre poezie şi proză, poezia ocupând un loc mult mai important datorită impactului pe care l-a avut asupra publicului larg, dat fiind limbajul pe cât de simplu şi de uzual dar cu atât mai cuprinzător al versurilor (a se vedea manuscrisele cuprinzând dicţionare de rimă), prin urmare, extrem de uşor de înţeles inclusiv de către oamenii cu un minim de pregătire (cum, din păcate, erau majoritatea la acea vreme) – putem afirma fără nici un fel de exagerare că reprezintă una dintre cele mai strălucitoare nestemate din tezaurul culturii româneşti. Versuri extrem de simple (unele din două-trei cuvinte) dar extrem de profunde, în care fiecare se poate regăsi sau îşi poate regăsi sentimentele, bucuriile, tristeţile şi mângâierea. Se poate vedea cultura foarte bogată a poetului – cunoştinţe despre natură, de la natura terestră – codrul – la cea cosmică – „Căci unde-ajunge, nu-i hotar/Nici ochi spre a cunoaşte/Şi vremea-ncearcă în zadar/Din goluri a se naşte” (versurile te duc cu gândul la recent descoperita Gaură neagră din centrul galaxiei, ceea ce demonstrează elementul intuitiv al culturii poetului în domenii mai puţin cunoscute) apoi cunoştinţe vaste de literatură, filosofie, istorie, sociologie, psihologie, religie, inclusiv ştiinţe exacte.

Manuscris – Eminescu, Mihai. “La steaua”

În anul morţii sale, o revistă germană de la Bucureşti se plângea de faptul că marele poet n-a primit vreun premiu academic sau vreo distincţie onorifică pentru poeziile sale. Nedumerirea se datora, desigur, lipsei de cunoaştere a personalităţii poetului, sau poate a faptului că autorii articolului poate nu citiseră sau mai degrabă nu înţeleseseră versurile din Mai am un singur dor sau din Luceafărul – înţelese cu siguranţă de oamenii simplii. Satisfacţia sa – potrivit spuselor lui Titu Maiorescu – era de a veni în mijlocul prietenilor săi de la Junimea şi de a recita acolo strofele, fără a avea nici măcar dorinţa de a le publica (foarte multe poezii în manuscris îi erau luate din mână de diverşi amici şi publicate ulterior în Convorbiri literare).

Mihai Eminescu, Poeziihttp://www.cimec.ro/Carte/Eminescu/ME.htm

Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional – ttp://clasate.cimec.ro/

Text: Dan-Dragoş Ungureanu,

Selecție: Ania Moldoveanu,

Web: Cosmin Miu, Vasile Andrei.

România: 175 de ani de la nașterea lui Ion Creangă

În data de 1 martie se împlinesc 175 de ani de la nașterea lui Ion Creangă.

Mai pot fi văzute exponate legate de Ion Creangă în expozițiile următoarelor :

Muzeul „Ion Creangă” Iași, județul Iași (http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=394)

Casa Memorială din Humulești , județul Neamț ( http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=457)

Acest muzeu va sărbatori începutul primăverii cu o șezătoare literară, care se va desfășura chiar în curtea casei părintești a scriitorului, pe data de 1 martie începând cu ora 11. De asemenea, între orele 13-15 va avea loc în sala de conferinte a Muzeului de Istorie si Etnografie din Piatra Neamt un simpozion aniversar „Ion Creanga – 175”, la care vor participa scriitori și oameni de cultură din județ și unde se va analiza importanța „brand”-ului Ion Creanga pentru zona Neamțului. Și pentru că vorbim de 1 martie, vom avea și mărțișoare… bineînteles, cu Ion Creangă!

Mai pot fi văzute exponate legate de Ion Creangă în expozițiile următoarelor :

-Casa Memorială „Vasile Pogor” Iași, județul Iași (http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=403)

-Galeria Oamenilor de Seamă Fălticeni, județul Suceava (http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=580)

Muzeul „Mihai Eminescu” Iași, județul Iași (http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=395)

Muzeul Literaturii Române Iași, județul Iași(http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=414)

Muzeul Literaturii Române Iaşi în parteneriat cu Ministerul Culturii din Republica Moldova, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, Universitatea „Petre Andrei”și alți parteneri media organizează în perioada 27 februarie – 2 martie 2012, ZILELE „ION CREANGĂ”175 ani de la naştere, duplex cultural Iaşi – Chişinău. (mai multe informații pe http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/evenimente/zilele-ion-creanga-1e/)

Alte resurse web:

Ion CREANGA – biografie – (opera si scrierile): http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_creanga  ; http://www.autorii.com/scriitori/ion-creanga/index.php

Bibliografia completă: http://www.ioncreanga.eu/

Povești si povestiri de Ion Creangă – (Text, audio, video) http://ion-creanga-povesti.blogspot.com/

Amintiri din copilărie – de Ion Creanga (film) http://www.youtube.com/watch?v=E0GnaAGzGQ4

Punguța cu doi bani – Ion Creanga http://www.youtube.com/watch?v=UXwOxwq2L_c

Aurelia Duţu, www.cimec.ro

România: Obiecte clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, legate de Unire şi de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza

24 Ianuarie 1859

Unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei a fost în primul rând un deziderat al întregii societăţi româneşti din aceste două principate, de la micii comercianţi şi ţărani până la elita intelectuală, declanşatoare şi coordonatoare a revoluţiei de la 1848 în toate cele trei principate române. Alexandru Ioan Cuza, primul domn al Ţării Româneşti şi Moldovei este un produs al acestei elite româneşti, şcolite şi formate în centrele culturale din Franţa, Germania şi Italia, elită care a imprimat caracterul democratic şi modern al noului stat românesc, format chiar înaintea Germaniei şi Italiei moderne. Domnia sa, chiar dacă scurtă, a avut darul de a aşeza România pe temelii solide – dacă avem în vedere reformele sale şi instituţiile noi care au luat naştere sub domnia sa – şi de a crea premisele dezvoltării României de după abdicarea sa.

Parafrazându-l pe Nicolae Iorga referitor la Mihai Viteazul, nu putem gândi Unirea din 24 Ianuarie 1859 fără uriaşa personalitate a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost apreciat deopotrivă de masele populare româneşti (în special datorită reformei agrare dar şi a altor măsuri socio-economice, multe în premieră) şi de personalităţi străine cum ar fi Napoleon al III-lea, principele Serbiei Mihail Obrenovici, sultanii otomani Abdul-Medjid I şi Abdul-Aziz sau regele George I al Greciei.

Dorinţa românilor de a trăi într-un stat unitar data cu mult înainte de înfăptuirea unirii, ea fiind împiedicată de factori externi care nu agreau existenţa unui stat puternic. Românii din cele trei principate româneşti erau conştienţi că aparţineau aceluiaşi popor, încă din perioada întemeierii voievodatelor, fapt care a fost consemnat de cronicari şi de biserica ortodoxă prin vocea lui Maxim, mitropolit al Ţării Româneşti în vremea domniei lui Radu cel Mare. Transhumanţa şi pendularea românilor dintr-o parte în alta a Carpaţilor (posibilă de mai multe ori într-o singură generaţie) constantă şi permanentă în tot Evul Mediu românesc a stat la baza unităţii dintre românii de pe tot cuprinsul României moderne. Latinitatea românilor transilvăneni a fost folosită ca armă de rezistenţă împotriva maghiarizării. Dorinţa de unire a românilor într-un singur stat a fost exprimată clar în cadrul marii adunări de la Blaj din 1848 ca replică a încercării conducerii revoluţionarilor maghiari de a anexa Transilvania Ungariei. Alexandru Ioan Cuza şi ceilalţi membrii ai elitei paşoptiste româneşti – Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, I. Heliade Rădulescu etc – au avut meritul de a simţi şi a veni în întâmpinarea acesui deziderat al poporului român, ajuns la mijlocul secolului XIX la un stadiu superior de dezvoltare. La 24 Ianuarie 1859 societatea românească era pe deplin pregătită pentru un astfel de eveniment.

ordinul-unirii

La aniversarea unirii din 24 Ianuarie 1859, dorim să scoatem în evidenţă obiectele clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, legate de Unire şi de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, aflate în custodia instituţiilor culturale româneşti. Dintre acestea se disting: Ordinul Unirii urma să fie instituit la împlinirea unei jumătăţi de deceniu de la Unire (24 Ianuarie 1864) dar a întâmpinat opoziţia în special a puterilor vecine: Imperiul otoman în primul rând dar Rusia ţaristă şi Imperiul habsburgic. Instituirea unui Ordin este un act de independenţă şi suveranitate, act ce contravenea statutului României în acel moment în ochii sultanului şi ai puterilor europene. Acest act politic în primul rând (instituirea unui ordin naţional) a trebuit amânat atunci, el având să fie instituit nu după mult timp, în momentul proclamării Independenţei, ocazie cu care a fost instituit Ordinul Steaua României, ordin care se trage direct din Ordinul Unirii – s-a schimbat doar cifra domnească şi deviza „GENERE ET CORDRES FRATRES”, pentru că la 9 Mai 1877 la conducere se afla principele Carol I iar Unirea era deja un act recunoscut, altele fiind acum năzuinţele societăţii româneşti. Instituirea Ordinului Unirii de către Alexandru Ioan Cuza s-a vrut a fi un prim act de independenţă şi suveranitate, făcut poate prea devreme, înainte ca dorobanţii şi roşiorii să-şi fi spus cuvântul la Griviţa şi Plevna.Aman-Proclamarea-Unirii-139695

Legat de Unire este şi tabloul Proclamarea Unirii, pictat în 1861 de Theodor Aman, pictură ce imortalizează momentul votării în Adunarea Electivă din dealul Mitropoliei a alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor Ţări Româneşti, autorul sugerând totodată presiunea maselor de târgoveţi şi ţărani aflate afară, în jurul Mitropoliei, asupra deputaţilor din sală.

tocul-unirea-IST_7510100_227-45La Muzeul Militar Naţional „Regele FERDINAND I” din Bucureşti se păstrează tocul cu care a fost semnat actul Unirii şi tot aici unul din steagurile Unirii, cu

steag-domnesc-cuza-75045

simbolurile celor două principate, acvila cruciată a Ţării Româneşti şi bourul Moldovei cu stea între coarne, însoţite de trofee: flamuri de diferite forme şi având hampe diferite, totul timbrat de o coroană princiară. Prin modul în care au fost respectate regulile heraldice în ceea ce priveşte reprezentarea armorariilor, drapelul figurează poate cel mai bine dezinvoltura naivă, caracteristică entuziasmului lipsit de experienţă a societăţii româneşti ce înţelegea să-şi hotărască singură destinul. Steag-Unirea-districtul-Muscel-IST_7004500_737-1

Aceleaşi observaţii şi despre drapelul Unirii trimis pentru districtul Muscel, drapel aflat în colecţia Muzeul Municipal din Câmpulung.

Se observă faptul că aceste două artefacte referitoare la Unire sunt rodul unor iniţiative locale sau particulare, ceea ce denotă caracterul democratic şi popular al actului Unirii.

proiect-stema-cuza-ARP_7300200_713-2Mult mai profesionist este proiectul pentru stema ţării realizat de Carol Popp de Szathmary, aflat la Muzeul Naţional de Artă al României, unde modul de reprezentare este conform standardelor heraldice. Pe un scut scartelat, în primul cartier, acvila cruciată a Ţării Româneşti este încoronată cu coroană princiară, ţinând în gheare spada şi sceptrul, simbolizând suveranitatea. În al doilea cartier, capul de bour/zimbru cu stea între coarne. Tricolorul românesc este reprezentat într-un scut în inimă pentru a sublinia faptul că ambele principate se află sub acelaşi stindard, anulând prin aceasta eventualele aluzii privind câmpul superior heraldic în care s-ar afla acvila faţă de bour. Scutul timbrat de o coroană princiară deschisă şi având ca suporţi doi delfini, ce fac referire desigur la faptul că tânărul stat avea ieşire la Marea Neagră, cu tot ceea ce ţine de această facilitate geopolitică. Mantoul domnesc de purpură, căptuşit cu hermină şi brodat cu franjuri de aur este susţinut de două stindarde romane ce fac trimitere la originea imperială a poporului român. Totul timbrat de o coroană princiară cu fleuroane închise. Deviza TOŢI ÎN UNU înscrisă pe o eşarfă albastră, reprezintă foarte clar năzuinţa de unire a românilor.

Desigur, alături de aceste artefacte trebuie menţionate tronurile cuplului princiar şi alte obiecte care au aparţinut lui Alexandru Ioan Cuza, obiecte ce reflectă aprecierea de care s-a bucurat domnul Unirii în ochii personalităţilor străine.

sabie-cuza-IST_7300500_180-21Menţionăm între acestea sabia oferită principelui Cuza de Mihail Obrenovici, care, prin acest cadou, a ţinut să sublinieze preţuirea pe care Serbia o acorda atitudinii prieteneşti a României în problema tranzitului armelor sârbeşti (noiembrie – decembrie 1862) necesare luptei sârbilor pentru eliberarea de sub stăpânirea otomană şi obţinerea independenţei. Este de subliniat inscripţia de pe lama sabiei: AMICUS CERTUS IN RE INCERTA.

Dan-Dragoş Ungureanu, Ania Moldoveanu, Vasile Andrei

clasate.cimec.ro

cimec.ro

București: Institutul Național al Patrimoniului (INP) va invită la standul propriu, organizat la Târgul de carte GAUDEAMUS

Institutul Național al Patrimoniului (INP) va invita la standul propriu, organizat la Targul de carte GAUDEAMUS, Bucuresti, Pavilionul Central ROMEXPO, in perioada 23-27 noiembrie 2011, orele 10:00 – 20:00 zilnic.

La standul nostru (345B), amplasat la etajul 3 (nivel 7.70), perpendicular și la 180 de grade față de intrarea principală (primul stand in dreapta Spațiului de evenimente), veți găsi de miercuri până duminică o gamă bogată de cărți, periodice și CD-uri la prețuri convenabile, precum și informații, pliante și broșuri gratuite despre proiectele noastre.

Organizat de Radio România, Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură este cel mai important eveniment cultural de tip expozitional din Romania, aflat la a 18-a editie. Profesioniştii din branşă plasează Târgul Internaţional GAUDEAMUS între primele 10 târguri de carte din Europa, ţinând cont de numărul de vizitatori şi expozanţi, dar şi de ţinuta culturală a evenimentelor organizate şi de prestanţa personalităţilor culturale care îi trec pragul în fiecare an. Mai multe detalii despre programul de evenimente: http://www.gaudeamus.ro
Imagini live de la Targul de carte GAUDEAMUS: http://www.gaudeamus.ro/ro/international/live/camera1.html

Gaudeamus-nov2011

Va asteptam!

Irina Oberländer-Târnoveanu

Institutul National al Patrimoniului

E-mail: irina@cimec.ro