Câmpulung Muscel: exponatul lunii – „Arhanghelul Gabriel”, Salvador Dali

11218561_849411708463202_3721165498688180304_o

În luna mai, vizitatorii pot admira în cadrul Secției de Istorie și Artă plastică a Muzeului Municipal Câmpulung Muscel, din strada Negru Vodă, nr. 119, exponatul lunii – „Arhanghelul Gabriel”.

Capodopera literaturii universale Divina Commedia, scrisă la începutul veacului al XIV-lea, de Dante Alighieri (1265-1321), a stăpânit multă vreme spiritul vizionar al lui Salvador Dali. Pictorul a dedicat 9 ani, între 1951 și 1960 ilustrării marelui poem epic renascentist, care descrie Infernul, Purgatoriul și Paradisul, cele 3 lumi ale Vieții de apoi. Cele 100 de ilustrații corespund celor 100 de ,,cânturi’’ ale poemului, câte 33 pentru fiecare ciclu narativ și un ,,cânt’’ introductiv la începutul Infernului.

Cele 100 de acuarele au fost transpuse în gravură de către cei mai renumiți gravori în lemn ai epocii, Raymond Jacquet și Jean Taricco, sub stricta supraveghere a autorului. Pentru a reda subtilitățile grafice și cromatice ale celor 100 de acuarele au fost sculptate nu mai puțin de 3500 de ,,blocuri” de lemn (plăci de gravură). Dante este însoțit de poetul latin Virgiliu prin ,,cercurile” Infernului, până în centrul Pământului, unde îl întâlnesc pe Lucifer. Apoi, revenind spre suprafață, Virgiliu îl părăsește și se întoarce în Infern . Dante urcă Muntele Purgatoriului, condus de iubita sa, Beatrice și ajunge, în cele din urmă, în Paradis.

Paradisul, în opoziție cu Infernul, este construit din nouă cercuri orientate spre înălțime. Aici este sălașul celor fără de păcate, al sfinților. Fiecare cerc corespunde unuia dintre corpurile cerești cunoscute în acea vreme: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, dominate de cerul stelelor fixe.

Câmpulung: exponatul lunii la Muzeul Câmpulung Muscel – „Pițigoiul”

11012160_815829031821470_8202660248858581031_o

În luna martie vizitatorii pot admira în cadrul Secției de Istorie, Artă plastică și Științele Naturii a Muzeului Municipal Câmpulung Muscel, din strada Negru Vodă, nr. 119 exponatul lunii „Pițigoiul”. Acesta a fost achiziţionat de către Muzeu în anul 1959.

Pițigoii sunt o grupă de păsări cântătoare care fac parte din familia Fringilidae. Familia cuprinde peste 200 de specii, dintre care 14 au dispărut. Arealul de răspândire al pițigoilor sunt pădurile de foioase și conifere, luminișuri, parcuri, grădini, zone cultivate, tundra. Pițigoiul, de exemplu, nu se întâlnește în zona arctică.

11021470_815829038488136_6119120150967426891_o

Sunt păsări de mărime mijlocie și mică, cu dimensiuni între 9 și 26 cm. Coloritul penajului este diferit de la specie la alta, dominând culoarea cenușie pe aripi și galbenul pe abdomen. Masculii au culori mai intense ale penajului.

Hrana pițigoilor constă în semințe, fructe, muguri de plante, insecte, păienjeni sau râme.

Pițigoii depun între 3 și 18 ouă, fiind clocite două săptămâni. Femela clocește în general de două ori pe ani. Pițigoii trăiesc în general 1-2 ani.

Câmpulung Muscel: manifestări culturale dedicate Zilei Internaționale a Femeii

DOUĂ EVENIMENTE DEDICATE FEMEII LA MUZEUL MUNICIPAL CÂMPULUNG MUSCEL

Luni 10.03.2014, ora 16.30 la Muzeul Municipal Câmpulung – Secția de Istorie, vor avea loc două manifestări culturale dedicate Zilei Internaționale a Femeii.

Primul îl constituie vernisajul expoziției temporare Femei de altădată, femei pictate, femei fotografiate. Cuvântul de deschidere va susținut de Alexandru Oprea, director, iar muzeograful Cătălin Stănescu va face prezentarea expoziției. Expoziția transpune, simbolic, atât contrastul cât și congruența dintre femeia urbană – emancipată, rafinată și conștientă de rolul ei în societate – și femeia rurală, percepută tradiționalist și conservator în preocupările și îndatoririle sale. Vizitatorul va aprecia cu siguranță piesa centrală a expoziției, autoportretul pictoriței Elena Petraglu Deșliu, etalon al artistei cultivate, mândre și apreciate, alături de alte tablouri în diferite ipostaze ale vieții feminine. Obiectele care fac inerent parte din viața femeii muscelene de altădată vin de asemenea să întregească tema expozițională propusă.

Vernisajul va fi completat, cum altfel, de un concert susținut de elevii Școlii de Muzică din Câmpulung, cu un repertoriu din care nu lipsesc muzica clasică, dar și cea folclorică.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10200710324718875&id=578340238903685

Câmpulung: exponatul lunii la Muzeul Câmpulung Muscel – calotă craniană fragmentară

Campulung-Muscel

Piesa a fost descoperită în anul 1952 în săpăturile arheologice efectuate la Cetățenii din Deal în punctul La Cruce și reprezintă o calotă craniană având osul frontal fragmentar și oasele parietale. Pe frontal se află un mic cerc incizat, bine conturat, realizat în doi timpi, specific unei încercări de trepanație. S-a descoperit într-un mormânt cistă, având o greutate de 180 grame și dimensiuni de 160x160x6 mm.
Trepanarea este cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic, cele mai vechi vestigii fiind datate în neolitic şi chiar în mezolitic. Operaţia consta în perforarea craniului în scopul îndepărtării unei porţiuni de os cranian. Se urmărea fie reducerea hipertensiunii craniene, fie alungarea spiritelor rele.
O contribuţie semnificativă la succesul operaţiei era dată de abilităţile „chirurgului”. Dacă el nu ştia foarte bine ce paşi trebuia să urmeze, exista riscul de a afecta creierul, sau numai învelişurile sale exterioare . Dar, aşa cum o dovedesc descoperirile arheologice, cei care realizau astfel de operaţii erau bine pregătiţi, erau familiarizaţi cu anatomia şi fiziologia umană şi erau în stare să evite leziunile la nivelul învelişurilor creierului, a vaselor de sânge, dar şi a sinusurilor existente în craniu. O consecinţă naturală a acestor intervenţii era mortalitatea scăzută a pacienţilor, care adesea decedau din alte cauze decât cele aflate în legătură cu trepanaţia.
Povestea craniului “operat” este, de fapt, povestea răbdării si tenacitătii unui cercetător pentru care timpul istoric se suprapune peste cel real, iar în arheologie, marea descoperire poate veni după o așteptare de o viată.Interventia asupra osului cranian s-a făcut foarte probabil cu o lamă tăioasă de silex sau obsidian (o rocă vulcanică), oricum nu din metal, pentru că acesta nu ar fi reușit să ajungă la finețea tăieturii unei lame de piatră.. Simultan, în mod sigur a existat si un tratament “medicamentos”, cu diverse componente, în vederea prevenirii unei infectii. Care au fost acestea? Cum a fost protejată zona deschisă după operație? Iată întrebări care așteaptă în continuare răspuns
Exponatul poate fi văzut zilnic la Secția de Istorie în cursul lunii martie 2014.