Expozitia este prilejuita de o colaborare stiintifica intre cele doua institutii muzeale, din Romania si Franta, in urma descoperirii unei galerii cu desene paleolitice in pestera Coliboaia, care au fost datate cu o vechime de 31640 ani dupa efectuarea probei cu carbon 14. Colaborarea a fost concretizata printr-un proiect ce s-a bucurat de un parteneriat generos cu Ambasada Frantei in Romania, Franta-Romania Speologia, Consiliul Judetean Bihor, Federatia Romana de Speologie, Parcul Natural Apuseni si Asociatia „Prietenii Muzeului Tarii Crisurilor”.

Evenimentul, care aduce in atentia publicului, in premiera, istoria descoperirii si imagini cu desenele paleolitice din pestera Coliboaia, va fi prezentat de specialistii care au avut un rol in gasirea si valorizarea marturiilor respective.

Sectia de Relatii Publice si Expozitii

Muzeul Tarii Crisurilor Oradea

Muzeul National de Arta al Romaniei invita publicul miercuri, 25 ianuarie si vineri, 3 februarie, ora 16.30 la doua vizite cu ghidaj gratuit in expozitia Arta cositorului in colectiile MNAR.

Prezentarile sunt susţinute de Carmen Tanasoiu, curatorul expozitiei, specialist in cadrul departamentului de Arta Veche Romaneasca.

Tarif: biletul de intrare in expozitie (8 lei intreg, 4 lei redus), fara taxa de ghidaj obisnuita
Locuri disponibile: 20 pentru fiecare intalnire
Participarea se face numai pe baza de programare la mariana.banciu@art.museum.ro

Expozitia prezinta aproximativ 100 de obiecte din cositor aflate in patrimoniul sectiilor de Arta Veche Romaneasca si de Arta Decorativa ale MNAR – piese laice si religioase, obiecte de uz cotidian sau decorative realizate in secolele XVI – XX in ateliere din Transilvania, dar si in centre europene din spatiul german, elvetian, din Boemia sau Silezia.

Mai multe detalii in comunicatul de presa atasat.

Toate cele bune,

Alina Patru

Educatie, Comunicare, Proiecte Culturale si Marketing

Muzeul National de Arta al Romaniei

Calea Victoriei 49-53, Bucuresti

www.mnar.arts.ro

„Portretul oficial al lui Alexandru Ioan Cuza. Personajul, artistul, atmosfera…”

În prima lună a anului 2012, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”, Muzeul Național de Istorie a României vă invită miercuri, 25 ianuarie 2012, orele 12.00, la vernisajul micro-expoziției „Portretul oficial al lui Alexandru Ioan Cuza. Personajul, artistul, atmosfera…” .

Evident, locul central în cadrul expoziției îl ocupă portretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pictat de Carol Popp de Szathmari. Cu acest prilej, Muzeul Național de Istorie a României marchează, de fapt, două momente aniversare: împlinirea a 150 de ani de la data la care domnitorul Cuza proclama, în fața Adunărilor Moldovei și Țării Românești, reunite la București, „Unirea definitivă a Principatelor” (24 ianuarie 1862) și împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Carol Popp de Szathmari, unul din cei mai importanți artiști români ai secolului al XIX-lea (11 ianuarie 1812).

Expoziția se concentrează în jurul a trei „componente” principale, exprimate chiar în titlul acesteia. După cum era și firesc, un rol important este acordat „personajului”: Alexandru Ioan Cuza, cel care este, de fapt, „liantul” întregului demers expozițional. Cuza reprezintă o personalitate singulară. El a fost simbolul unei mari cotituri istorice trăite de națiunea sa. Un timp, în Statul care s-a constituit prin strângerea laolaltă a moldovenilor şi muntenilor în unice hotare, persoana sa întruchipa unitatea, căci marile puteri garante au acceptat faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 punând condiţia – greu dacă nu imposibil de îndeplinit – ca noul domnitor să cârmuiască alternativ, într-o capitală sau cealaltă – la Bucureşti sau Iaşi – cu două guverne, două Adunări, două administraţii, deşi titulatura celor două ţări era de cea de Principatele Unite! Doar în persoana domnitorului unirea fusese îndeplinită! În fața Adunărilor reunite la București pe 24 ianuarie 1862, domnitorul spunea: „O viață nouă se deschide astăzi pentru România (…) Credincios misiunei ce mi-ați dat și cunoscând dorința statornică a românilor de a rămâne uniți, am proclamat înaintea D-voastră, cât și înaintea țărei, unirea definitivă a Principatelor. V-am zis că ea va fi precum România o va dori și simți”.

Am avut, apoi, în vedere “artistul”: Carol Popp de Szathmari, cel care este considerat primul fotoreporter de război (de la care se păstrează imagini). Tema unirii Principatelor l-a atras pe documentaristul Szathmari încă din timpul preliminariilor, el editând o serie de litografii (Conferinţa de pace de la Paris – 1856, Solemnitatea deschiderii Divanului Ad-hoc – 29 septembrie 1857, Solemnitatea deschiderii primei Camere naţionale – 29 februarie 1860). Cuza l-a cultivat intens pe entuziastul Szathmari pentru calităţile sale de fin portretist, diplomat şi documentarist, datorită măiestriei de a surprinde realitatea în elementele esenţiale. Relaţiile sale cu domnitorul principatelor s-au amplificat cu ocazia călătoriilor acestuia la Constantinopol (1860 şi 1864), Szathmari fiind prezent în suita oficială. La cererea lui Cuza a realizat desenele pentru stema şi steagul României, proiectul pentru Ordinul Unirii (1864) devenit ulterior, cu uşoare modificări, Ordinul Steaua României, Harta Principatelor Române (1864), proiecte pentru mărci poștale. Din 16 octombrie 1863 este numit de Al. I. Cuza „pictor şi fotograf al Curţii”, artistul marcând evenimentul pe vinietele aflate pe spatele fotografiilor. Szathmari a realizat portretele oficiale ale domnitorului (între care și cel aflat în „centrul” expoziției de față) şi ale soţiei sale, Elena Cuza.

S-a căutat, în măsura în care patrimoniul aflat la dispoziție a permis acest lucru, refacerea „atmosferei” surprinsă de artistul plastic în cadrul tabloului (domnitorul este redat în picioare, purtând uniforma de colonel de lăncieri; mâna dreaptă este sprijinită pe o măsuță, pe care se află două documente și chipiul de la uniformă; mâna stângă este pe garda sabiei; în spatele personajului se află un tron și o perdea de catifea de culoare vișinie; Alexandru Ioan Cuza poartă cinci ordine străine, conferite cu diferite ocazii). Pentru reconstituirea „atmosferei”, vor fi expuse câteva dintre elementele constitutive ale picturii: tronul domnitorului, ordinele care apar în tablou: două Ordine „Osmanie” și Ordinul „Medgidie” (otomane), Ordinul „Sf. Mauriciu și Lazăr” (italian) și Ordinul „Mântuitorului” (grecesc), o sabie cu briliante, rubine şi smaralde, oferită de cetăţenii oraşului Turnu Măgurele, având pe lamă următoarea inscripţie: „Suvenir de la cetăţenii comunei Turnu Măgurele Mării Sale Domnitorul Românilor pentru măreţele fapte din 1864”.

Vă invităm așadar să (re)descoperiți două personalități de seamă ale istoriei noastre moderne, într-o atmosferă creată (fie și parțial) cu ajutorul unor exponate deosebite din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

___________________________________________________________________________

Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să contactaţi

MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

Persoană de contact: Cornel Ilie, muzeograf, Secţia Patrimoniu

Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1023;

sau

Secţia Relaţii Publice, Marketing Cultural, Educaţie Muzeală şi Organizare Expoziţii

Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1008, 1015; E-mail: pr.mnir@gmail.com

http://www.mnir.ro, http://www.facebook.com/pages/MNIR, http://twitter.com/MNIR_

Acest eveniment va avea loc în data de 24 ianuarie 2012, de la ora 11⁰⁰, la Casa Memorială Romulus Cioflec din Araci, comuna Vâlcele şi este realizat în colaborare cu Şcoala Generală Romulus Cioflec din Araci, la iniţiativa profesorului George Moldovan.

Prezentarea power-point va fii susţinută de către dr. Adela Kovács (Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni). Prin intermediul acesteia copiii vor afla lucruri interesante şi utile despre evenimentele ce au avut loc în data de 24 ianuarie 1859, când prin dubla alegere a lui Cuza ca domn la Iaşi şi Bucureşti, româ nii au înfăptuit o unire adevarată şi nu una formală, aşa cum voiau marile puteri.

De asemenea va avea loc o prezentare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, mare personalitate a istoriei ţării noastre. Ca prim domn al Principatelor Unite, a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru formarea statului unitar român. Apoi, împreună cu Mihail Kogălniceanu, a iniţiat un larg program de reforme care au dus la modernizarea statului român.

Vor fii prezentate şi aspecte din viaţa soţiei domnitorului , Elena Cuza.

Pentru mai multe informaţii vă rugăm să contactaţi Biroul Relaţii Publice şi Marketing al MNCR (muzeograf Deák Andrea, e-mail: deakandrea.mncr@gmail.com şi Cristina Felea, e-mail: feleacristina@gmail.com) sau vizitaţi site-ul muzeului: www.mncr.ro.

Cu deosebit respect,

Cristina Felea

Muzeograf PR

Biroul Relaţii Publice şi Marketing

Manifestarea precedă înfiinţarea Muzeului de Artă ION VLAD în actuala clădire a Primăriei municipiului Călăraşi.

După ceremonie va fi vizitată secţia de etnografie a Muzeului Dunării de Jos Călăraşi, unde a fost valorificată expoziţional donaţia de piese etnografice a familiei Sălişteanu, prezentă la festivitate prin soţia (Prof. Univ. Melania Sălişteanu) şi fiica (Prof. Univ. Oana Sălişteanu).

Director,

Dr. Marian Neagu

Concursul se va desfășura în 24 ianuarie 2012, la sediul muzeului din Piața Sfatului nr. 25, între orele 10-13 cu scenete de teatru susținute de elevi. De la ora 14 va avea loc festivitatea de premiere, premiile fiind oferite de Consiliul Județean Brașov, Inspectoratul Școlar Județean Brașov

–
Valer Rus
Muzeul “Casa Muresenilor” Brasov
Piata Sfatului 25 Brasov 500025
www.muzeulmuresenilor.ro
0040-268-477864

Trecutul este ireversibil, iar pentru societatea de azi şi de mâine acele evenimente care au dat legitimitate poporului român trebuie să constituie refugiul în demnitate, patriotism şi onoare. Unirea de la 1859 a avut un caracter integrator, alăturându-i pe români naţiunilor europene şi nu în ultimul rând culturii universale.

Toate lucrurile dacă se încep a spune din începutul său, mai lesne se înţeleg. (Miron Costin)

La eveniment, vor participa specialişti ai Muzeului Goleşti, reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor din România – filiala judeţului Argeş, ai Asociaţiei judeţene Argeş Basarab I a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, ai Filialei judeţene Argeş Cultul Eroilor, precum şi elevi ai şcolii Radu Golescu, Goleşti.

Din sumarul lucrărilor ce vor fi susţinute în cadrul simpozionului,  menţionăm:

· Contextul extern al desfăşurării Unirii Principatelor;

· Goleştii şi Unirea;

· Contextul intern al realizării Unirii;

· Cuza – artizanul modernizării armatei române;

· Alexandru Ioan Cuza – domnitorul Unirii.

La finalul manifestărilor, în faţa conacului Goleştilor, se va juca Hora Unirii.

Vă aşteptăm !

Director general,

Dr. Filofteia Pally

Unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei a fost în primul rând un deziderat al întregii societăţi româneşti din aceste două principate, de la micii comercianţi şi ţărani până la elita intelectuală, declanşatoare şi coordonatoare a revoluţiei de la 1848 în toate cele trei principate române. Alexandru Ioan Cuza, primul domn al Ţării Româneşti şi Moldovei este un produs al acestei elite româneşti, şcolite şi formate în centrele culturale din Franţa, Germania şi Italia, elită care a imprimat caracterul democratic şi modern al noului stat românesc, format chiar înaintea Germaniei şi Italiei moderne. Domnia sa, chiar dacă scurtă, a avut darul de a aşeza România pe temelii solide – dacă avem în vedere reformele sale şi instituţiile noi care au luat naştere sub domnia sa – şi de a crea premisele dezvoltării României de după abdicarea sa.

Parafrazându-l pe Nicolae Iorga referitor la Mihai Viteazul, nu putem gândi Unirea din 24 Ianuarie 1859 fără uriaşa personalitate a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost apreciat deopotrivă de masele populare româneşti (în special datorită reformei agrare dar şi a altor măsuri socio-economice, multe în premieră) şi de personalităţi străine cum ar fi Napoleon al III-lea, principele Serbiei Mihail Obrenovici, sultanii otomani Abdul-Medjid I şi Abdul-Aziz sau regele George I al Greciei.

Dorinţa românilor de a trăi într-un stat unitar data cu mult înainte de înfăptuirea unirii, ea fiind împiedicată de factori externi care nu agreau existenţa unui stat puternic. Românii din cele trei principate româneşti erau conştienţi că aparţineau aceluiaşi popor, încă din perioada întemeierii voievodatelor, fapt care a fost consemnat de cronicari şi de biserica ortodoxă prin vocea lui Maxim, mitropolit al Ţării Româneşti în vremea domniei lui Radu cel Mare. Transhumanţa şi pendularea românilor dintr-o parte în alta a Carpaţilor (posibilă de mai multe ori într-o singură generaţie) constantă şi permanentă în tot Evul Mediu românesc a stat la baza unităţii dintre românii de pe tot cuprinsul României moderne. Latinitatea românilor transilvăneni a fost folosită ca armă de rezistenţă împotriva maghiarizării. Dorinţa de unire a românilor într-un singur stat a fost exprimată clar în cadrul marii adunări de la Blaj din 1848 ca replică a încercării conducerii revoluţionarilor maghiari de a anexa Transilvania Ungariei. Alexandru Ioan Cuza şi ceilalţi membrii ai elitei paşoptiste româneşti – Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, I. Heliade Rădulescu etc – au avut meritul de a simţi şi a veni în întâmpinarea acesui deziderat al poporului român, ajuns la mijlocul secolului XIX la un stadiu superior de dezvoltare. La 24 Ianuarie 1859 societatea românească era pe deplin pregătită pentru un astfel de eveniment.

La aniversarea unirii din 24 Ianuarie 1859, dorim să scoatem în evidenţă obiectele clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, legate de Unire şi de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, aflate în custodia instituţiilor culturale româneşti. Dintre acestea se disting: Ordinul Unirii urma să fie instituit la împlinirea unei jumătăţi de deceniu de la Unire (24 Ianuarie 1864) dar a întâmpinat opoziţia în special a puterilor vecine: Imperiul otoman în primul rând dar Rusia ţaristă şi Imperiul habsburgic. Instituirea unui Ordin este un act de independenţă şi suveranitate, act ce contravenea statutului României în acel moment în ochii sultanului şi ai puterilor europene. Acest act politic în primul rând (instituirea unui ordin naţional) a trebuit amânat atunci, el având să fie instituit nu după mult timp, în momentul proclamării Independenţei, ocazie cu care a fost instituit Ordinul Steaua României, ordin care se trage direct din Ordinul Unirii – s-a schimbat doar cifra domnească şi deviza “GENERE ET CORDRES FRATRES”, pentru că la 9 Mai 1877 la conducere se afla principele Carol I iar Unirea era deja un act recunoscut, altele fiind acum năzuinţele societăţii româneşti. Instituirea Ordinului Unirii de către Alexandru Ioan Cuza s-a vrut a fi un prim act de independenţă şi suveranitate, făcut poate prea devreme, înainte ca dorobanţii şi roşiorii să-şi fi spus cuvântul la Griviţa şi Plevna.

Legat de Unire este şi tabloul Proclamarea Unirii, pictat în 1861 de Theodor Aman, pictură ce imortalizează momentul votării în Adunarea Electivă din dealul Mitropoliei a alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor Ţări Româneşti, autorul sugerând totodată presiunea maselor de târgoveţi şi ţărani aflate afară, în jurul Mitropoliei, asupra deputaţilor din sală.

La Muzeul Militar Naţional “Regele FERDINAND I” din Bucureşti se păstrează tocul cu care a fost semnat actul Unirii şi tot aici unul din steagurile Unirii, cu

simbolurile celor două principate, acvila cruciată a Ţării Româneşti şi bourul Moldovei cu stea între coarne, însoţite de trofee: flamuri de diferite forme şi având hampe diferite, totul timbrat de o coroană princiară. Prin modul în care au fost respectate regulile heraldice în ceea ce priveşte reprezentarea armorariilor, drapelul figurează poate cel mai bine dezinvoltura naivă, caracteristică entuziasmului lipsit de experienţă a societăţii româneşti ce înţelegea să-şi hotărască singură destinul.

Aceleaşi observaţii şi despre drapelul Unirii trimis pentru districtul Muscel, drapel aflat în colecţia Muzeul Municipal din Câmpulung.

Se observă faptul că aceste două artefacte referitoare la Unire sunt rodul unor iniţiative locale sau particulare, ceea ce denotă caracterul democratic şi popular al actului Unirii.

Mult mai profesionist este proiectul pentru stema ţării realizat de Carol Popp de Szathmary, aflat la Muzeul Naţional de Artă al României, unde modul de reprezentare este conform standardelor heraldice. Pe un scut scartelat, în primul cartier, acvila cruciată a Ţării Româneşti este încoronată cu coroană princiară, ţinând în gheare spada şi sceptrul, simbolizând suveranitatea. În al doilea cartier, capul de bour/zimbru cu stea între coarne. Tricolorul românesc este reprezentat într-un scut în inimă pentru a sublinia faptul că ambele principate se află sub acelaşi stindard, anulând prin aceasta eventualele aluzii privind câmpul superior heraldic în care s-ar afla acvila faţă de bour. Scutul timbrat de o coroană princiară deschisă şi având ca suporţi doi delfini, ce fac referire desigur la faptul că tânărul stat avea ieşire la Marea Neagră, cu tot ceea ce ţine de această facilitate geopolitică. Mantoul domnesc de purpură, căptuşit cu hermină şi brodat cu franjuri de aur este susţinut de două stindarde romane ce fac trimitere la originea imperială a poporului român. Totul timbrat de o coroană princiară cu fleuroane închise. Deviza TOŢI ÎN UNU înscrisă pe o eşarfă albastră, reprezintă foarte clar năzuinţa de unire a românilor.

Desigur, alături de aceste artefacte trebuie menţionate tronurile cuplului princiar şi alte obiecte care au aparţinut lui Alexandru Ioan Cuza, obiecte ce reflectă aprecierea de care s-a bucurat domnul Unirii în ochii personalităţilor străine.

Menţionăm între acestea sabia oferită principelui Cuza de Mihail Obrenovici, care, prin acest cadou, a ţinut să sublinieze preţuirea pe care Serbia o acorda atitudinii prieteneşti a României în problema tranzitului armelor sârbeşti (noiembrie – decembrie 1862) necesare luptei sârbilor pentru eliberarea de sub stăpânirea otomană şi obţinerea independenţei. Este de subliniat inscripţia de pe lama sabiei: AMICUS CERTUS IN RE INCERTA.

		24 IANUARIE 1859 VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Dan-Dragoş Ungureanu, Ania Moldoveanu, Vasile Andrei

clasate.cimec.ro

cimec.ro

Trecutul este ireversibil, iar pentru societatea de azi şi de mâine acele evenimente care au dat legitimitate poporului român trebuie să constituie refugiul în demnitate, patriotism şi onoare. Unirea de la 1859 a avut un caracter integrator, alăturându-i pe români naţiunilor europene şi nu în ultimul rând culturii universale.

Toate lucrurile dacă se încep a spune din începutul său, mai lesne se înţeleg. (Miron Costin)

La eveniment, vor participa specialişti ai Muzeului Goleşti, reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor din România – filiala judeţului Argeş, ai Asociaţiei judeţene Argeş Basarab I a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, ai Filialei judeţene Argeş Cultul Eroilor, precum şi elevi ai şcolii Radu Golescu, Goleşti.

Din sumarul lucrărilor ce vor fi susţinute în cadrul simpozionului,  menţionăm:

· Contextul extern al desfăşurării Unirii Principatelor;

· Goleştii şi Unirea;

· Contextul intern al realizării Unirii;

· Cuza – artizanul modernizării armatei române;

· Alexandru Ioan Cuza – domnitorul Unirii.

La finalul manifestărilor, în faţa conacului Goleştilor, se va juca Hora Unirii.

Vă aşteptăm !

Director general,

Dr. Filofteia Pally